Minciunile partidelor moldovenești și nevoia desacralizării mesajelor politice

Minciunile partidelor moldovenești și nevoia desacralizării mesajelor politice

Не поддерживается For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Recent, într-un discurs ținut în Parlament, Andrian Candu i-a amintit dreptei despre valorile fundamentale pe care PAS și Platforma DA le-au promovat pe parcursul ultimilor ani – meritocrație, dezoligarhizare, depolitizare. Șirul valorilor nu se încheie aici, pentru că Blocul ACUM a vorbit anterior și despre eliberarea din captivitate a statului, justiție independentă, presă liberă etc. Totuși, e de remarcat că liderii democrați au demarat procesul de demistificare a limbajului politic al dreptei. Amintim că, prin invocarea acestor valori, Candu a dorit să-i sugereze Ministrului Finanțelor, Gavriliță, decalajul enorm existent între principiile promovate anterior și faptele reale ale guvernării, care vin în contradicție flagrantă cu idealismul afișat al dreptei.

Prin același proces de demascare a trecut și Partidul Democrat în perioada aflării la guvernare. Și astăzi râdem cu poftă atunci când ne amintim de celebrele „principii și valori” ale fostului președinte PDM – Marian Lupu. Aceasta pentru că niciodată nu au fost digerate pretențiile PDM de a fi ceva mai mult decât o asociație de oameni de afaceri rapace, ai căror proiecte sociale – „Drumuri Bune”, „Prima Casă” etc. – au fost considerate de majoritatea oamenilor drept strategii perfide de supraviețuire și de menținere la putere. La fel, ne putem aminti și de ironia oamenilor care transforma stabilitatea, cu care se lăudau democrații – în „stabilizdeț”. N-au reușit democrații să convingă și cu alte găselnițe – „a patra cale”, „pentru Moldova”. Cei care au votat PDM nu s-au lăsat seduși de cântecele siropoase ale comunicatorilor pediști, ci au susținut mai curând forța brută și o mână de fier la care „e tot câștigul”. Mulți doreau în subconștient o putere redutabilă sau, cel puțin, erau gata să-și plece capul în fața ei, deși, în cele din urmă, această forță s-a dovedit mult mai fragilă decât părea la prima vedere.

Acum a venit rândul și Blocului ACUM. Toate formulele ideologice meșteșugite, pe care le repetau până la leșin – atât în țară, cât și peste hotare, nu reușesc să treacă proba realității. Blocul ACUM descoperă cu o oarecare stupefacție că, pentru a exercita puterea, trebuie la început să dai la o parte tot balastul de principii înălțătoare și idealiste, pe care le-ai clamat cu scopul simplu de a partaja banal funcțiile cu socialiștii, ocupa egoist pozițiile-cheie, asigura autoritar controlul instituțional. Liderii Blocului ACUM constată faptul că, concursurile lor meritocratice eșuează rău de tot, oamenii vechii guvernări se strecoară în funcții, iar criteriile de promovare a propriilor membri rămân eminamente „politice”.

Desigur, acest „eșec” pe toate planurile, invocat de Andrian Candu, nu anulează obligația celor de la guvernare să stăruie în continuare în a ridica la nesfârșit pilonii prăbușiți ai valorilor dreptei. În continuare, Blocul ACUM va ține morțiș să ne spună că „principiile și valorile” funcționează, atunci când ei sunt la guvernare. Prin această ipocrizie salvatoare, dreapta nu vrea să permită publicului să vadă că regele este gol. Ea va menține viu, cât e cu putință, mitul despre intenția nobilă și dezinteresată a puterii de a se dedica în întregime binelui public. E o minciună necesară care face posibil actul de guvernare.

Doar că publicul va începe să descopere treptat decalajele dintre vorbe și fapte. Partidele politice din opoziție le vor arăta cu degetul și le vor stigmatiza ca pilde de ipocrizie și inconsecvență politică. Iar oamenii simpli le vor ridiculiza prin sketch-uri și vorbe de duh, aidoma celebrelor bancuri de pe timpul lui Brejnev, spuse la bucătărie. Folclorul politic va continua să desacralizeze actualii guvernanți, astfel încât Blocul ACUM va devine tot mai des Blocul „AMUIA”, cu „maiași” și ”prostul satului” în frunte, la fel precum Partidul  Democrat era ghidat de „borsetci” și „țuțici”, cărora le „ardea curu”.

Singurii care aparent nu sunt atinși de pericolul trivializării mesajului sunt socialiștii și Dodon. Atâta timp cât nu discutăm geopolitică, ei n-au de ce să se teamă. Valorile socialiștilor sunt cantonate exclusiv în arealul rusesc. Unicul lor far lucitor este Putin și „încântătorul” Kozak. Nu le poți cere dezoligarhizare, pentru că nu au insistat niciodată pe asta. Și nici depolitizare, pentru că n-au promis așa ceva. Mesajul lor este simplu – Gavarit Maskva, Za nami Putin.

Dar socialiștii nici măcar asta nu spun, ca să nu fie acuzați de ne-patriotism. Astfel încât vom fi siliți în curând să revenim la termenii consacrați de Ghimpu și Usatîi – „bidon” și „curcan”. Sau poate vom inventa altele mai pipărate. Pentru că și minciuna socialistă, aidoma minciunilor colegilor din Parlament, are picioare scurte.

Un moldovenism patriotard, care pupă mâna țarului de la Kremlin, va fi mereu ținta unor curcani cu picioarele legate. Indiferent ce vor spune apărătorii drepturilor animalelor.

Cornel Ciurea

Related posts